vineri, 30 iulie 2010

miercuri, 28 iulie 2010

La multi ani, Raducu, sa ne traiesti!


In loc de motto: Stiu ca trece timpul repede, dar nici chiar asa...

In urma cu fix un an, eram ca un leu in cusca prin curtea si pe holurile Maternitatii Cantacuzino (e pe undeva in zona P-ta Galati sau Gemeni).

Exact! In data de 28 iulie 2009, venea pe lume Radu Silvian Tanase - minunea familiei, un copil reusit si foarte inteligent, pentru varsta lui.

Intre timp, a crescut frumos, a invatat sa zica mama si tata, sa mimeze o convorbire telefonica, sa faca precum leul, chiar daca fara ragnet, sa danseze cand aude orice fel de partitura, la TV sau la telefonul mobil. Ma rog, in fiecare zi face cate ceva nou.


Se bucura, cand vin acasa, da noroc cu mine, ca un om mare, imi zice pa, la plecare, si o adora pe mama lui, ceea ce mi se pare logic si firesc. Si-a descoperit si bunicii, care il rasfata peste masura.

Si-a facut prieteni precum Mateias sau Teutzu, plus alti copii anonimi, dar numa' buni la joaca, in parc. Alergam deja dupa minge si ne plac masinutele.

Nu stiu cum sta cu fetele si nici nu l-am intrebat, dar stiu ca abia asteapta sa se nasca verisorul lui de peste mari si tari, din partea matusii, care ii este si nasica, pe care o si salutam si ii uram nastere usoara.

Dar nu il uitam nici pe nashu', pe care il invitam de pe acum la un whisky cu gheatza.



In loc de concluzie: Multumesc Andreea pentru tot (te iubesc si sa ne apucam de al doilea ;-), multumim bunici pentru sprijin, multumim nashi pentru afectiune si ganduri bune, multumim prieteni pentru ca existati.

A trecut un an de cand Silviu il vede si il ocroteste pe Silvian... Ce frumos suna! Parca ar fi un pas inainte spre nemurire. Oricum, viata merge inainte... pana la noi ordine de sus!